În fiecare vară vedeam aceleași locuri, dar acum pot să le arăt și colegilor mei. Trecand de pe panta mică, spre baza dealului învărzit, le arăt spre stânga un perete de calcar în care câteva păsări și-au făcut ciuburi.
La vale e o pajiște plină de pietre somptuase, dezvelite de o secare. Probabil cândva, înainte de secare, acolo fusese un râu. Profesoara ne povestește o legendă pe care nu o știam nici eu.
Un izvor susura undeva după stânci, acolo unde un copac își împletește rădăcinile în sol.
