,, Când îşi sfârşi căpitanul Neculai istorisirea, asfinţi soarele în munţi şi se întinse umbră peste valea Moldovei şi deasupra hanului. Focul se stânsese. Noi, gospodarii şi cărăuşii din Ţara – de – Sus, am rămas tăcuţi şi mâhniţi. Numai comisul Ioniţă mormăi ceva şi se uită cu fudulie în juru-i. Ancuţa cea tânără grăi: - Tot aşa îmi povestea şi mama, demult, despre întâmplarea asta. Ţiganii ceilalţi doi au fugit şi s-au mistuit în codru.... - Da, aşa-i, asta-i o întâmplare din vremea noastră, întări, tot fudul, comisul Ioniţă de la Drăgăneşti. Am îndrăznit şi eu să ridic glasul într-un târziu, ş-am întrebat : - Mai este în fiinţă fântâna cu cei patru plopi ? - Nu mai este…a răspuns încet moş Leonte, cetitorul de zodii. S-a dărâmat ca toate ale lumii… Cu toate acestea, căpitanul de mazâli o vedea. Sta împovărat în locul lui, neclintit şi cu capul plecat. Obrazul drept, boţit spre ochiul stors, parcă era încleştat şi pecetluit pe totdeauna într-o durere. Iar ochiul cel viu, mare şi neguros, privea ţintă în jos, în neagra fântână a trecutului. Târziu, la înserat, s-a aprins iar focul. Şi căpitanul Isac s-a ridicat din locul lui, a prins pe Ancuţa de mână ş-a cerut, pentru sine şi pentru soţi, vin vechi în oale nouă.” ( Hanu Ancuţei – ,, Fântâna dintre plopi” de Mihail Sadoveanu)

Găsește câte un cuvânt format prin derivare, compunere și conversiune din textul dat și explică modul de formare al acestora.