Este vara. Fiica cea stralucitoare. Adie un vânt potolit. Soarele este un cerc de foc. Razele sale fierbinți, coc toate granele. Săgețile de foc ale soarelui oferă o căldură inabusitoare. Florile de câmp s-au culcat în capitele de fan afumat. În spatele casei bunicilor, este o livada îmbelșugata de parca ar fi scăldată-n aur. Lângă, este un un lan de o culoare aurie și spicele sunt ca de aur. Eu și Azorel, ne jucam. Eu îmi iau avânt și îi arunc osul
-Ia osul, băiete! Bun băiat.
Însă, osul preferat al lui Azorel ajunsese în pădurea umbroasa din spatele grădinii. Aproape ca soarele scăpatase intre nori, dar nu am ezitat sa îi aduc osul lui Azorel. Intrasem în padure umbroasa ca de arama. Văzduhul miroasea a frunze a ierburi. Când dintr-o data, dintr-un colt s-a auzit o fosneala. Eu și Azorel Ne-am speriat. Ne-am întors dar era doar un iepuraș zburliu, după ce am luat osul lui Azorel, am luat iepurașul și i-am dat morcovei. Era bolnav, bunici erau de acord sa-l îngrijesc. Apoi, și el a fost un al doilea animal de companie al meu, ce a ce l-a făcut pe Azorel puțin gelos... ☺
