cel mai bun
traia odata demult o zeiță atat de frumoasa ca ți se luminau ochii la vederea ei. aceasta avea si o minunata gradina parfumata plina de trandafiri,lalele,orhidee...si atat de multe flori incat nu le puteai cuprinde cu ochiul liber.
In fiecare zi fata venea pentru a-si alege o floare pentru a-si face o noua coronita de flori. plantele se laudau care mai de care si se umflau in pene.
-De data asta eu voi fi aleasa(laleaua)
-zic sa nu te entuziasmezi prea tare,caci eu voi fi aleasa(zambila)
Doar un mic si amarat trandafir statea in partea sa de gradina si gemea trist si singur singurel.Venise timpul...Zeița trebuia sa isi aleaga floarea.Dar,chiar inainte sa apuce un mare si rozaliu bujor,auzi plansetul trandafirului.îl intreba ce îl framanta...
Si trandafirasul zise cu o voce palida si subtire
-toata lumea rade de mine caci stau aici fara aparare toata ziua,incercand sa imi gasesc scopul in viata.Mi-asdori si eu ceva mult mai special la mine.fiindca eu sunt alb,fara culoare si neajutorat.
La vorbele acestuia, frumoasa fată vruse sa-i indeplineasca dorința.In doua secunde trandafirul devenise de o culoare rosie orbitoare si era acoperit cu spini pentru a se apara.
Ei bine de atunci trandafirul e una dintre cele mai bune flori.
"sper ca te am ajutat si m-as bucura daca iti place raspunsul meu!nu ma supar daca primesc si o coronita..."
