Spiritul de aventura ma invaluira si dorinta de a merge mai departe spre pădurea de la marginea satului îmi indemna pasi pe cararea satului, facându-ne voiosi si nerăbdători.
Copacii golasi ce se întindeau in fata noastra , covorul de frunze galben,maroniu si rosiatie dar mai ales „ muzica„ cum am numit-o noi,freamătul crengilor totul pentru noi era magnific. M-am aplecat si am cules o ciuperca , apoi alta si iar alta, iar cosul mi s-a umplut.
M-am apropiat investitor de trunchiul unui copac cu scoarta brazdata de vremi si sopti i-am spus mangaindul:
—Prin ce ierni grele ai trecut , ce vanturi si geruri ti-au brazdat scoarta , iar primavara renasti si ne bucuri cu fosnetul frunzelor tale ,cu aerul curat.
Ca prin vis un glas duios se auzi , iar soaptele mi-au ramas întiparite in minte.
—Copile drag, noi pentru voi renastem , pentru voi reinoim natura , vrem sa fim vesnici cum este sufletul unui copil,iar veacurile pentru noi sunt clipe.
Am plecat spre casele noastre încarcati sufleteste promitand ca in primavara sa mergem iar.
