Erea o dimineata frumoasa de vară, înalta. Eu aveam o rama de tablou care erea foarte frumoasa. Sora mea nu-i plăcea de loc rama. Si de multe ori vroia sa o arunce dar eu nu vroiam. Câteodată și eu vroiam so arunc dar nu puteam țineam prea mult la ea. Eu plecasem la scoala si sora mea a văzut rama și a aruncat o. Si cand am venit acasă rama nu mai erea. Si i-am zis sorei mele de ce ai aruncat o Dar fata zise:n-am aruncat o eu. Da dar cine? iar băiatul când veni în cameră sa o găsi în pat. Iar băiatul a aruncat o dincă se serioase de ea. Si asa băiatul sa invatat minte sa nu mai ia orce rama.
