Bunica mea nu este foarte înaltă. Este mică de statură. Are un par lung și drept, peste care a trecut multe ierni, astfel făcând-ul alb că zăpada. Are o privire blândă, care ascunde niste ochi albaștri in spate. Vocea este specifică a unei bunicuțe bătrâne, care se aseamănă cu ciripitul unei privighetorii din poveștile care obișnuiam să le ascult înainte să adorm..
Ea lucrează acasă, și de fiecare dată când o vizitam, obișnuiește să ne coacă o prăjitură delicioasă cu mere...
Abia aștept să îmi spună următoarea poveste din cartea mea preferata cu cele 10 povesti ale copilăriei mele. Sa închid ochii rămânând în spatele lor, o bunicuța care m-a iubit mereu..
