Intr-o zi, am hotarat sa merg cu parintii intr-o vacanta sa ne relaxam. Dupa ce am discutat cu ei, am cazut de comun acord sa mergem la munte. A doua zi de dimineata am plecat, iar dupa-amiaza eram deja acolo, inconjurat/a de un peisaj desprins parca din povesti. Fiecare munte avea forma si marimea diferita. Unii erau complet ingropati in zapada, iar pe unii puteam observa cum aceasta se topeste. Vantul parea ca duce o lupta cu muntii, scotand tot felul de sunete ascutite. Copacii erau oarecum doborati de vant, avand crengile la pamant. Totul era atat de magic, incat ajunsesem sa confund frunzele cu pasarile. Pareau ca zboara deasupra mea. Cerul era de un albastru deschis cum nu mai vazusem. Puteam crede ca zapada iese,defapt, din cer..atat de alb era. Simteam pamantul rece chiar si prin ghetele mele cu blana.. ceea ce la mine in oras nu se intampla. Pe langa toate astea simteam si o libertate de nedescris. Aerul atat de proaspat imi facea pofta de peripetii. Voiam sa urc imediat pe cel mai intalt munte, si sa strig in gura mare tot ce simt. Atat de fantastic era.
