Delta Dunării s-a format în două perioade: predeltaică și deltaică. Perioada predeltaică corespunde perioadei glaciare, caracterizându-se prin depozitele de loess găsite în grindele de la nivelul insulei Letea și Caraorman, cât și la nivelul brațelor fluviului.
Etapa deltaică, de formare a deltei, presupune mai multe etape:
Faza de golf la începutul erei postglaciale, cu aproximativ 10.000 ani în urmă; exista golful Tulcea, Golful Chilia și Golful Halmyris (cetatea Halmyris, mult mai târziu formată ca suprafață de teren uscată, construită în timpul epocii romane se găsește azi la Murighiol).
Faza lagunară sau fluvio-lacustră cu 9.000 de ani în urmă, când s-a format un cordon maritim în fața insulei Letea și Caraorman (urme ale Pleistocenului superior), între fâșiile de pământ care înaintau în mare (promontorii), Jubrieni și Murighiol. Acest cordon maritim a fost transportat de către curenții Mării Negre, în sens invers acelor de ceasornic; s-a format de la erodarea țărmului maritim din nord și din zona de vărsare a râurilor Nistru, Nipru și Bug.
În Halocenul timpuriu, aluviunile au înaintat până în direcția orașului Tulcea și Ismail de azi, formând Laguna Tulcei, care a început să se umple cu depozite de sedimente.
Faza Sfântul Gheorghe I, în perioada 9.000 -7.200 I.H., când ținutul mlăștinos traversat de Brațul Sf. Gheorghe a înaintat și înconjurat capătul cordonului marin din zona Murighiol – Dunăvăț. Ca urmare, s-a format delta secundară Sfântul Gheorghe I. Tot în această etapă, Golful Chilia s-a transformat în Lacul Chilia, „uscatul” înconjurând partea de est a orașul Ismail.
sper ca te-am ajutat