Statea la geam si zambea cu fulgii zburand imprejur...Ochii sai gri,reci,mi se intiparisera in mine.Ma priveau adanc,creeandu-mi fiori.Era iarna cea eterna si rece.Se apropia tot mai tare.Pielea sa alba,semanand cu fulgii ce ii lasa in urma sa de fiecare data cand in fuga trecea,era rece ca gheata.Suflase usor,iar valsul fulgilor incepu,iar vantul,nelipsit,suiera sinistru.Soarele nu se mai compara cu asta-vara.Acum stralucea vag.Unii copii isi aratau incantarea,altii priveau la geamuri,in timp ce altii,tristi,asteptau vara.Acelasi tablou in fiecare an.Acest tablou...
