Dupa ce am ajuns la scoala, m-am asezat in banca de langa catedra si l-am vazut pe Andrei, colegul meu suparat . Parea pierdut , citea de 2 minute aceiasi fraza . Am incercat sa inteleg ce are , dar nu vroia sa vorbim . Dupa mai multe incercari am aflat ca toti il credeau increzut , iar nimeni nu vrea sa stea cu el . Eu cred ca e un copil omenos , iar el nu mintea niciodata . Mereu binevoitor , am decis ca sa ii fiu alaturi mereu !
(Nu le-am numarat, dar cred ca sunt cel putin 7 )
Sper ca ti-am fost de ajutor ! =)