Uriașul ochi diform își așterne ultima privire asupra lumii, gata sa își închidă pleoapele. Pe cealaltă parte a cerului, protagonista scenei, luna, răsare maistru pe cer într-un joc de dans alături de stele. Susurul tăcut al apei acompania perfect ies jucata pe cer. Animalele pădurii se culca cu gândul la ziua ce urma sa ii găsească mâine, de dimineață, stand comod în patul lor. Policandrul cerului strălucea mai puternic pe măsură ce marele final al piesei de teatru se croia. Covor de frunze de pe jos se preschimba în culori nemaivăzute la fiecare pas.
Asa este natura noaptea, un loc prea frumos ca să îl descri în cuvinte.
