Casa bunicii mele este foarte frumoasă, deși este mică și veche. Ea are o odaie destul de încăpătoare, întotdeauna văruită în alb. Este foarte curată și luminoasă, deși ferestrele nu sunt foarte mari. Când intri prima dată, atenția îți este atrasă de soba cea mare cu dormitor, pe care ne urcam întotdeauna când veneam în vacanța de iarnă de la săniuș. Mai este o masă mică și veche pe care stă așezat mereu un coș cu fructe și dulciuri, un dulap pe care sunt depozitate o grămadă de perne și păturile cusute și țesute de mâinile harnice ale bunicii.
