(ce ai scris tu nu mai scriu)Când mereu eram pe afară şi ne jucam până seara târziu şi când ne duceam cu sania pe câmpuriile cele mai înalte sau atunci când nici cum nu ne suportau unele femei din sat că eram numai cu năzbâtile.Am fost şi pedepsiți să nu ieşim afară,dar noi stăteam în ogradă sau când fugeam de acasă să mergem la scăldat.Zilele de muncă în care mergeam la prăşit,la cules de struguri sau cu vacile la păscut erau nişte zile frumoase ,în ziua de astăzi poate nu mai sunt aşa ,dar copilăria este cea mai frumoasă poveste pe care o spun cu drag lumii.
