Sunt așa de singur...am doar aceste micute creaturi numite oameni care sa îmi mai tina de urât. Dar în fiecare moment stau și mă uit la cer... ziua cand este de un albastru mirific iar noaptea...Ce frumos e noaptea, când este plin cu stele și obiecte luminoase. Acest lucru mă face pe deplin fericit...Mă face sa uit ca sunt doar un vulcan urat și fierbinte pe care nimeni nu îl vizitează...Uneori doar îmi doresc sa îmi iau zborul sa zbor ziua printre nori și noaptea printre stele...off dar nu se poate... Trebuie sa stau pe pământul acesta groaznic cu oamenii aceștia nesuferiți și rai...Uneori as vrea doar sa erup...sa mă zdrobesc și sa mor...sa nu mai exist... sa nu mai fiu o povara pentru oamenii aceștia... sa mă învinovățeasca pentru toate cataclismele și mortile a mii de oameni din cauza eruptiilor și degajarilor de dioxid care îi îneca ca niște mici șoricei...Ei m-au făcut sa fiu așa pentru ca nici eu nu au un comportament mai delicat...off dragoste asta e. Sunt obligat sa stau și sa îi privesc mereu...Și sa nu astajung niciodată la cer...
Măcar pentru o zi....
Am încercat sa iasă ceva bun dar na.
