In partea a patra autoru isi exprima tristetea din toamna anului 1855, an in care este silit de parinti sa-si paraseasca satul natal, pentru a ajunge la seminarul de la scoala:"cum nu se da scos ursul din barlog, taranul de lamunte, stamutat la camp si pruncul, dezlipit de la sanul mamei sale, asa nu ma dau eu dus din Humulesti, in toamna anului 1855, cand veni vremea sa plec la Scoala..." Insa, la insistentele parintilor, si mai ales a mamei sale a plecat in zorii zilei de Tierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, cu Zaharia, ghemuit in caruta lui Mos Luca Mosneagul.Acesta i-a pus pana la Socola, parasind astfel satul Humulesti si taramul copilariei sale. Nica ajunse la Socola, un taram necunoscut ,se simpte singur si stingher. Acest pas, facut de eroul nostru este o punte despartitoare intre anii minunati ai copilariei si formarea personalitatii , a procesului de educatie si al experientei dobandite de viitorul scriitor, Ion Creanga.
