Era o toamnă blândă când era vremea petrecerilor la hanul Ancutei.. Era anul in care cazusera ploi naprasnice Sf. Ilie... La focurile aprinse noaptea la han se bea,se manca si se spuneau povesti... Hanul avea aspectul unei cetati ce pazea drumetu si căruțele cu vita de hoți. Printre drumeti se afla şi Comisul Ioniță care era înalt, sociabil cu ochi aprigi si cu mustata tusinata ce in posesia avea o iapa pintenoaga, slaba şi ciudata ce era descendentă din iapa lui Vodă Mihalache Sturza. Cand capul necheza si ranjise o sperie si unii pe Ancuta cea tânără in timp ce comisul râdea amintindu-si ca asa facu-se si mă-sa... Cand comisul se pregătea sa plece la han vin un mare boier pe care il cinsteste si ii povesteste necazurile si nedreptățile avute din cauza unei bucăți deamant mostenite... Vroind sa se duca la Vodă ca sa-o daca dreptate si daca nu i-o face sa-i pupă iapa nu departe de coada. Ajuns la Curtea Domnească acesta intra la Vodă cazand in genunchi. Auzind glasul si vazandu-o chipul voievodului acesta constată ca e chiar boierul de la han... Voda cerceteaza cu atentie documentele comisului si ii face dreptate. Curios
Vodă intreaba ce se intampla daca nu i-o face dreptate acesta raspumzandu-i ca nu isi ia vorba inapoi aratandu-o unde este iapa... Amândoi rasera si terminând povestea post începe alta
