Lângă o casă istovită de trecerea timpului,stătea un copil roșu in obraji,zămbind aievea.
Îngândurarea se vedea clar in ochii săi căprui,ca stelele arămii,iar buzele sale uscate de arșița verii încercau să arunce o piatră care-i apăsa greoi sufletul inocent de copil.
Supărarea sa venea din pricina faptului că facea totul anapoda.Intră chizăș pe ușă,luand-o direct spre iatac,de unde luă doua felii de pâine albă ca varul pe care le azvârli în straiță.
Trecu gonind pe lângă coștireață,sărind ca împușcat peste bitca din fața casei și se pierdu in asfințit ca un pustnic...
Cuvintele vechi:anapoda=pe dos;chizăș=pieziș;iatac=bucatarie;straița=rucsac;coștireață=coteț pentru porci;bitcă=car cu doua roti inhamat la in cal;
