era o zi de toamna aurie,in care soarele se ascundea după uriașii munți.Eu eram uimita de peisajul amutitor,îmi inspira speranța si bucurie,ma gândeam “vai,natura este intradevar una din cele mai frumoase opere de arta”.
apoi,soarele luminos parca a fost înghițit de munți,iar o mantie albastra presărată cu diamante micuțe se lasa peste oraș.Si Acer peisaj era frumos,dar gândul meu nu se putea dezlipi de primul,gândeam “atat de frumos era,și atat de repede a dispărut....”
-
sper ca am ajuat!succes!
