Răspuns :
Salut!
a) prefăcut = cuvânt format prin derivare cu prefixul "pre-" de la cuvântul de bază "a face".
facere = cuvânt format prin derivare cu sufixul "-ere" de la cuvântul de bază "a face".
prefacere = cuvânt format prin derivare parasintetică cu prefixul "pre-" şi cu sufixul "-ere" de la cuvântul de bază "a face".
binefacere = cuvânt format prin derivare parasintetică cu prefixul "bine-" şi cu sufixul
"-ere" de la cuvântul de bază "a face".
binefăcator = cuvânt format prin compunere cu alăturare.
răufăcator = cuvânt format prin compunere cu alăturare.
b) 1) Ştefan Cel Mare a fost un binefăcator.
2) Acesta este un cățel binefăcator.
3) El se uită binefăcator în ochii câinelui.
c) Faci exact la fel precum cuvintele "binefăcator" şi "răufăcator" (poate avea cratimă sau nu.)
Sper că te-am ajutat ,
Dr.Pepper
a) prefăcut = cuvânt format prin derivare cu prefixul "pre-" de la cuvântul de bază "a face".
facere = cuvânt format prin derivare cu sufixul "-ere" de la cuvântul de bază "a face".
prefacere = cuvânt format prin derivare parasintetică cu prefixul "pre-" şi cu sufixul "-ere" de la cuvântul de bază "a face".
binefacere = cuvânt format prin derivare parasintetică cu prefixul "bine-" şi cu sufixul
"-ere" de la cuvântul de bază "a face".
binefăcator = cuvânt format prin compunere cu alăturare.
răufăcator = cuvânt format prin compunere cu alăturare.
b) 1) Ştefan Cel Mare a fost un binefăcator.
2) Acesta este un cățel binefăcator.
3) El se uită binefăcator în ochii câinelui.
c) Faci exact la fel precum cuvintele "binefăcator" şi "răufăcator" (poate avea cratimă sau nu.)
Sper că te-am ajutat ,
Dr.Pepper