Multe trăiau la stăpâni având nume şi culcuş, altele trăiau de azi pe mâine, dar cea mai mare parte cutreierau grădinile să vadă de-s adevărate cele ce-au auzit ele despre traiul pisicilor de pe aici.
Apoi într-o bună zi a mai răsărit o mâţă.N-a luat-o nimeni în seamă, că prea era căraghioasă – îi erau ciupite amândouă urechiuşile şi îi lipsea mai mult de jumătate din coadă.A cui era ea,Dumnezeu s-o ştie.Pe semne nu era a nimănui – blana ei cândva albă devenise galbenă, dovadă a multor ani de pribegie.Începuse chiar a se sălbătăci – avea îmblet moale, hoţesc, gata de fugă.
A îmblat o bună jumătate de zi din ogradă în ogradă şi cum se vede avea de gând să se mute cu traiul încoace.Căuta într-una ceva – era atât de preocupată, încât nici nu mai simţea când se luau câinii din urma ei.Abia când colţii blestemaţilor erau la o şchioapă de blană, mâţa se aduna ghem, scotea un şuierat scurt şi atât de sălbatic încât potăile îşi vedeau de treabă, prefăcându-se că au vrut să facă şi ele o glumă…
A tot trecut pe sub garduri, a tot mirosit urma cuiva, când s-a oprit în fundul unei ogrăzi lângă o cocioabă de scânduri.
Era o cocioabă veche de tot, cu acoperişul fugit pe frunte cu o armată întreagă de proptele înfipte în coaste.Sta de multă vreme aşteptându-şiceasul, şi nu se folosea nimeni de dânsa căci fugind la vale, cocioaba şi-a închis uşa pentru totdeauna.Locătarii au laşat-o în pace vârându-i din vreme în vreme câte o proptea şi dând copiilor de grijă să nu vină cu joacă încoace că să nu nimerească tocmai atunci când i-a sosi cocioabei ceasul de apoi.
Mâţa însă nu era dintre cele fricoase.A tot încercat să între când pe sub uşă, când printr-o crăpătură de la temelie, apoi suind o proptea mai lungă a sărit pe acoperiş şi a prins a toarce mulţumită – acoperişul avea nişte găuri prin căre trecea o mâţă cu tot cu stăpânul ei.
Până în sară n-a ieşit din cocioabă.Pe la amurg a sărit jos şi a prins a căra în pod fel de fel de nimicuri.A suit nişte
cârpe vechi, un deget de mănuşă, o bucăţică de blană furată dintr-o tindă.A tot adunat o noapte întreagă – dinspre ziuă a mai suit în podul cocioabei o coadă de peşte şi n-a mai coborât înapoi.N-a coborât toată ziua, nici a doua zi n-a coborât – tocmai a treia zi dimineaţă a lunecăt pe proptea jigărită, numai pielea şi oasele.
S-a apropiat de primul prag ce i s-a întâmplat în căle şi a prins a mieuna moale şi sfios.Cerşea.Dar n-a avut răbdare să aştepte până s-a trezi mila stăpânei – a intrat într-o verandă de sticlă şi a zburat îndată înapoi cu o mătură aruncătă în urma ei.Apoi a sărit în lada de gunoaie, fără să fi prins rândul de cu seară şi a făcut mare tărăboi
Este mai mult din rezumat.
Soarta acestei pisicuțe a fost chinuita.
Coroana?
