cand aveam vreo 4-5 ani, intr-o zi, au venit verisorii mei mai mari pe
la bunica, unde eram si eu cu sora mea(ii iubesc foarte mult si de
obicei ma bucur sa ii vad)...
in ziua aia isi luase varul meu cel
mare, flavius, bicicleta si se plimba prin curte... si cum nu m-a lasat
si pe mine sa merg pe ea si imi tot facea in necaz cu ea, m-am gandit eu
bine-de fapt nu prea m-am gandit deloc
- si am vrut sa ii dau cu o caramida in cap... dar cum eram mica si
fara putere, mi-a cazut pe picior in schimb... si ca sa fie treaba
treaba mi-a cazut si unghia... mama mi-a zis ca o sa imi creasca alta
mai frumoasa in loc, dar eu nu am crezut-o pana n-am vazut-o... asa ca
am plans vreo 2 luni
