Am analizat peisajul ce imi curpindea privirea, aveam nevoie urgenta de un strop de apa, privirea mi se incetosea de la setea cuprinzatoare. Spre bucuria mea, la vreo 50 de pasi vad un lac maiestru, sa fie oare real? Am pornit increzator spre el, dar parca era tot mai departe, gandul meu era acum tot mai pierdut, imi dadusem seama ca era doar oaza provocata de setea nemarginita. Dar, mergand ma impiedic de un mic stalp de nisip, am gasit o carte despre cactusii desertului, iar in dreptul ei sunt pasi, sa fie oare o fiinta in acest pustiu? m-am intrebat surprins si am pornit dupa urme, in speranta ca voi gasi apa mult dorita.
