Mie întotdeauna îmi era frica de insecte , pe cât sunt de mici , pe atât sunt de infricosatoare.
Ma plimb prin curte și simt ceva pe mana mea:
-Bzz, scuze pentru ca am dat peste tine. Eu sunt o gaza , tu?
-Aa, mă tem de tine ! Ce o sa îmi faci?!
-Stai liniștit, nu sunt capabila sa rănesc pe nimeni , mai ales pe un om mare ca tine. Noua ne e teama de voi în general , voi nu aveți de ce sa va temeți, nu va facem nimic , noi însă ne temem deoarece ne puteți omora intr-o secunda.
-Doamne , și când mă gândesc cât de Rica mi-a fost pana acum , vouă va este și mai frica de noi.. Imi pare rau ca oamenii fac asta, va omoară.
-Nu iti face griji , mă bucur ca nu ai avut intenții rele cu mine . Sunt fericita ca ma pot întoarce la familia mea .
-Sigur ca da , poți sa pleci liniștită. La revedere mica gaza!
-La revedere omule! Sper sa mai întâlnesc oameni ca tine , buni și miloși fata de micile insecte.
Și așa am realizat cât de prosteasca era frica mea pentru niște gaze mici care defapt ele se temeau de noi..
