"La Predeal,de una singura,eram atat de fericita! Toata fiinta mea respira prin el. Il recunosteam peste tot,in lumina,in ceata si-n gandurile mele. Mi-erau sufletul,privirea,zambetul,atat de plin de el! Cum as fi putut sa ma simt singura?"
Fragment din Ioana Em Petrescu,Jurnal
Intrebarea mea e : care e mottivul pentru care autoarea s-a simtit fericita,singura,atunci cand era la Predeal?
Autorul n-ea redad acest sentiment de fericire, si noi intelegem din asta cade la aglomeratia zilnica pe care o avem in jurul nostru dar si in subcostient ar trebui lasata din cand in cand in pace si sa stam putin singuri... Cum ti se pare?
