Autorul incepe prin a ilustra toamna prin cuvantul armonie care defineste buna intelegere si concordanta dintre fenomenele naturii si anotimp.Este evocata stralucirea cerului care ne arata o zi calda si frumoasa,mai frumoasa decat vara.Aici intalnim comparatia ca figura de stil ,autorul compara stralucirea toamnei cu cea a verii.Multe verbe la timpul trecut vin si intaresc spusele autorului (n-ar putea,n-a fost).Este un acord ,o intelegere in toate elementele folosite de autor pentru a evidentia frumusetea unei zile in anotimpul toamna.Ceva ce n-a mai fost vreodata o unicitate sesizata de creator
