Și-a -> cratima marchează rostirea împreună a două părți de vorbire diferite cu păstrarea identității morfologice a fiecăruia: si (conjuncție), a (verb auxiliar);
ce-a -> cratima marchează rostirea împreună a două părți de vorbire diferite cu păstrarea identității morfologice a fiecăruia: ce (pronume relativ), a (verb auxiliar).
