Ma plimb visator pe aleea singuratica din parcul care arata asemeni unei fotografii de epoca in noante maronii. Admir. Admir Frunzele cu forme stelate si palmate de culori stacojii si maronii care parca ar fi pictete de mana delicata a unei ducese talentate. Admir modul cum cad lent si gratios ca in final sa ajunga culcate, moarte, pe pamantul umed formand un covor fragil. Admir culoarea intunecata a cerului care confera intregului tablou un aer trist si nostalgic. Natura imbatraneste.
Mici picaturi reci par sa schimbe culoarea aleii intr-un negru pamantiu. Imi deschid umbrela si continui sa admir cu toate ca ar trebui sa plec.
Toamna este superba!
-sper ca se fac 7 randuri pe caiet. O pot lungi daca e nevoie. Original o facusem mai lunga insa mi-am dat seama ca devenea prea lunga.
Spor la teme!
