Intr'o dimineață de toamna, pe când mă pregateam sa îmi fac ghiozdanul, se auzi o voce venind din ghiozdanul meu. Când deschid sa văd ce este descopăr ca vocea ceea din direcția creionului meu vechi care avea vârful rupt.
-Ioana, (aici iți poți scrie numele)tie chiar nu îți pasa deloc de mine? Aștept de luni pe birou ca sa mă ascuți si sa desenezi din nou cu mine.
-Tu vorbești? răspunse Ioana. Imi pare rău pentru neglijenta mea.
Dintr-o data se auzi alta voce:
-Daca e adevărat ca iti pare rău atunci de ce tot rupi pagini din mine? spuse caietul. Eu ti-am fost tovarăș ani de zile și așa mă răsplătești? Alți copii se comporta mai frumos cu caietele lor.
-Datorez scuze tuturor pentru Cum m-am comportat cu voi și sper ca mă puteți ierta.
-DesIgor! răspunsera toate rechizitele Ioanei.
De atunci Ioana are mare grija de rechizitele ei.
