Răspuns :
Si-s -> cratima marchează rostirea împreună a doua parti de vorbire diferite cu păstrarea identității morfologice a fiecăruia: si- conjuncție, s (forma prescurtata a lui "sunt") - verb predicativ
s-o -> cratima marchează rostirea împreună a două parti de vorbire diferite cu păstrarea identității morfologice a fiecăruia: s- conjuncție (forma prescurtată a lui " sa"), o- pronume personal, forma neaccentuata
lupte-n -> cratima marchează rostirea împreună a două parti de vorbire diferite cu păstrarea identității morfologice a fiecăruia: lupte- substantiv comun, n (forma prescurtată a lui "in)- prepoziție simpla
c-am -> cratima marchează rostirea împreună a două părți de vorbire diferite cu păstrarea identității morfologice a fiecăruia: c (forma prescurtată a lui " ca") -conjuncție, am- verb auxiliar
sa-mi -> cratima marchează rostirea împreună a două părți de vorbire diferite cu păstrarea identității morfologice a fiecăruia: sa- conjuncție, mi (forma prescurtată a lui "îmi")- pronume personal, forma neaccentuata
m-a -> cratima marchează rostirea împreună a două părți de vorbire diferite cu păstrarea identității morfologice a fiecăruia: m- pronume personal, forma neaccentuată, a- verb auxiliar
s-o -> cratima marchează rostirea împreună a două parti de vorbire diferite cu păstrarea identității morfologice a fiecăruia: s- conjuncție (forma prescurtată a lui " sa"), o- pronume personal, forma neaccentuata
lupte-n -> cratima marchează rostirea împreună a două parti de vorbire diferite cu păstrarea identității morfologice a fiecăruia: lupte- substantiv comun, n (forma prescurtată a lui "in)- prepoziție simpla
c-am -> cratima marchează rostirea împreună a două părți de vorbire diferite cu păstrarea identității morfologice a fiecăruia: c (forma prescurtată a lui " ca") -conjuncție, am- verb auxiliar
sa-mi -> cratima marchează rostirea împreună a două părți de vorbire diferite cu păstrarea identității morfologice a fiecăruia: sa- conjuncție, mi (forma prescurtată a lui "îmi")- pronume personal, forma neaccentuata
m-a -> cratima marchează rostirea împreună a două părți de vorbire diferite cu păstrarea identității morfologice a fiecăruia: m- pronume personal, forma neaccentuată, a- verb auxiliar