Chiar din titlul poeziei observam o formula de adresare directa a poetului catre o vietate
efemera din natura. Fluturele este personificat si asistam la o deschidere a eului liric ,la o dorinta de cunoastere a unei lumi miniaturale inca din titlu ,titlu alcatuit dintr-un substantiv si un pronume ,ambele in vocativ ,fapt ce orienteaza discursul liric. Autorul se dovedeste plin de compasiune fata de fragilitatea fluturelui.
Constructia "echer plapand" reprezinta o metafora sugestiva atat pentru forma cat
si pentru sensibilitatea ,pentru lipsa de rezistenta a acestei vietati.
In cadrul poeziei asistam la interogatii retorice : "ai si tu o chemare ,ai si tu un destin?",eul liric fiind astfel meditativ prin prisma unor intrebari tulburatoare pe seama destinului ,intrebari filozofice asupra vietii si a mortii. Asistam la o ambiguitate , la o metamorfoza aflata in plan temporal : toate vietuitoarele au rolul
si rostul lor ,nimic nu este intamplator ,iar viata trecatoare a unor fiinte in
miniatura este viata trecatoare a oamenilor ,care sunt si ei supusi prin trecerea
intr-un timp si intr-un spatiu delimitat.
Trecerea in nefiinta este marcata prin ultimele doua versuri "nimeni ,nimic nu
moare " accentuata fiind prin adverbul restrictiv decat si prin metamorfoza
omului "intr-o stea sau floare"
