"Miroase via a tamaios si coarna, Mustos a piersici coapte si crid a foi de nuc" este o imagine artistica olfactiva ce sugereaza atmosfera din vie ce s a pastrat de la ultima vizita a eului liric (tot mai miroase). Ulimele doua versuri formeaza o imagine vizuala ce ilustreaza vara ce este pe sfarsite.
