Ion este caracterizat în mod direct de către narator beneficiind de un portret marcat de calități: "Iute și harnic ca ma-sa", "munca ii era dragă oricât ar fi fost de aspră". Elementul fundamental al conflictului, pământul ii subordonează toate trăsăturile "pământul ii era drag ca ochii din cap", iar lipsa acestuia apare ca o nedreptate ceea ce justifică dorința pătimașă de-al avea: "toată istețimea lui nu plătește o ceapa degerata dacă n-are și el pământ mult...". Celelalte personaje ii evidențiază caracterul cu lumini și umbre în funcție de conflictele în care sunt implicați. Astfel învățătorul Herdelea îl aprecia ca "unul dintre cei mai iubiți elevi, iar doamna Herdelea îl considera un băiat cumsecade, muncitor, harnic, săritor și isteț". Optica lor se va schimba când Ion va trece în conflictul dintre învățător și preot, Ion fiind de partea celui din urma. Autocaracterizarea evidențiază frământările sufletești prin intermediul monologului interior "Mă moleșesc ca o babă". Definitoriu pentru personajul principal este conflictul interior între glasul pământului și glasul iubirii. Deși o iubește pe Florica, fata frumoasa dar săraca, dorința de posesie a pământului îl determina să o aleagă pe Ana). Ana cea "urâțică" dar bogata. Cele mai multe trăsături reies din caracterizarea indirecta din faptele și atitudinea personajelor, din relațiile sale cu celelalte personaje.
Astfel, Ion este impulsiv, chiar violent uneori, ceea ce atrage teama celorlalți flăcăi ai satului. Viclenia sa este evidențiată în relația cu Ana pe care o seduce. Inteligenta dură, egoismul, cruzimea ii subordonează toate acțiunile. În relația cu Vasile Baciu este naiv, crezând ca nunta ii va aduce și pământurile. De fapt destinul acestuia nu este marcat de conflictele exterioare, cât mai ales de cele interioare, generate de relația sa cu pământurile: "Il cuprinsese o pofta sălbatică sa îmbrățișeze bruma...". Personajul trăiește o deplină voluptate a simțurilor, a puterii și a trupului atunci când vorbește despre pământ. Din aceasta perspectiva, deznodământul este previzibil. Ion va murii, ucis cu ajutorul unei unelte a pământului, sapa. Ion este un personaj memorabil, ipostaza a omului simplu dar supus destinului tragic de a fi strivit de forte mai presus de voința lui: pământul, stihie
