Copacii bătrâni priveau cerul gri cu tristețe murmurând prin crăcile lor povești tainice din tinerețea lor. Eu priveau cu melancolie la frații și surorile mele. Copacii depresivi o dată cu venirea toamnei aveau să ne arunce în vântul stingher ce se simțea singur fără noi. Celelalte frunze s-au desprins ușor de crengi. Eu, cu regret mă uitam in jurul meu. Păsările nu mai cântau, copacii nu mai erau verzi, soarele nu mai era cald... Am căzut...
Este toamnă.
