Sultanul pe nume Sahriar jurase sa se razbune pe toate femeile pt greseala pe care o savarsise nevasta acestuia. Acesta se casatorea in fiecare zi, iar capetele mireselor cadeau sub securea calaului pana cand nu mai ramasese nicio fata de varsta de maritat. Atunci sultanul porunci marelui vizir sa ii gaseasca o fata. Fata cea mare a vizirului, pe nume Seherezada, cea inteligenta si citita din imparatie ii spune tatalui ca vrea sa fie sotia sultanului scapand astfel multe copile de la moarte. Ca aceasta sa fie crutata de moarte de catre sultan, ea ii spunea acestuia cate o poveste, ca acesta sa fie mereu curios. Asa a mers zi dupa zi, noapte dupa noapte timp de o mie si una de nopti. Sultanul nu numai ca a salvat-o de la moarte, ci au trait fericiti pana la adanci batraneti.
