Frumos e-afara, ninge prapadind,
Scafandrii albi din mari corăbii scot.
Comori pe care iuți, cu bărbi de-argint,
Pitici le-ascund, ba nici le-ascund de tot.
Întinzi un braț, și reni sub crengi de foc
Ne-au smuls din veac, și greu nearși sfârșim
De-atâtea mii, în făr-de clinchet joc,
Steluțe, lung desprinși din tot ce știm.
