Răcoarea umedă a dimineții își făcu simțită prezența. Aerul rece pătrundea prin perdeaua ce acoperea geamul deschis. Mă ridic de pe patul acoperit de cearceafuri pentru a închide portalul spre lumea de afară. Punând mâna pe geam o înfrigurare mă cuprinse. Crini albi că spuma laptelui se întindeau în grădina bunicii Rosa. Într-o clipă toate lucrurile din jurul meu dispărură, frumusețea fără cusur a grădinii acaparându-mi raza vizuală.
O strângere din aripi a fost de ajuns pentru mică vrabie ce plutea în văzduh. Doar o strângere din aripi pentru a se înălța dintre nou în cele mai înalte văzduhuri, astfel părăsind peisajul mirific creat de grădină. Niște simple flori mărunțele și pipernicite umpleau golurile dintre impunătorii crini. Iarba nu putea fii zărită, culorile calde umplând întreg colțul de Rai. Craiul unde este? Craiul este însăși crinul mare din fundul grădinii. În colțul ferit de ochii lumii și de razele soarelui atotputernic se întindea, sub privirea mea uluită, o tulpină lungă de crin. Când se-nnoprează, crinii fug de sub privirea stingheră a lunii. Nu vor să îi atingă razele de gheață ale lunii, ci razele calde ale bilei de foc auriu.
Titlu: Raze
Sper să îți fie de folos!❤
