O doina plange sus pe culme,
Din fluier unde limpezi cad,
Si leganata lin s-afunda
In pacea codrilor de brad.
Cantare, mestera cantare,
Te stingi acum incet-incet,
Si-adormi pierduta-n tremurarea
Oftarii blande din bradet.
Mi-ai picurat un strop in suflet
Din taina vremii de demult,
Si plansul veacurilor duse
Ma infioara cand te-ascult.
