Prima strofă a poeziei citate permite multiple nuanțări ale ideilor lirice și este o cheie fermecată către lumina primordială din care s-au desprins formele lumii . Cu ajutorul acestei strofe , eul liric transfigurează realitatea în ficțiune prin multitudinea de epitete cromatice ( ,, cerului albastru ” ) , metafore ( ,, mireasa cerului ” ) și personificări : ,,Şi-nfiorează-se nisipul ” , ,, tresare unda ” . Strofa expresivității artistice ne poartă în adâncul naturii , unde se înfiripă tainele nedeslușite , unde numai poetul poate să audă , să vădă sau să distingă miresme : ,, mireasma „ . De asemenea , ea creează subtile corespondențe între lumea exterioară , materială , concretă și cea interioară , aproape abstractă și imperceptibilă , transpunând bucuria poetului de a revela legătura afectivă dintre om și natură .
