-Salut! Ți-aş putea adresa câteva întrebări?
-Desigur, spune.
-De ce nu ți-ai părăsit oraşul până la vârsta de patruzeci de ani?
-Până la vârsta de paisprezece ani nu am ieşit deoarece nu am vrut să părăsesc casa, o adoram. După aceea, însă, ceva teribil s-a întâmplat.
-Ce anume?
-Mama mea s-a îmbolnăvit oribil, nu am putut pleca, nu am vrut să o părăsesc. Timp de 2 ani s-a luptat cu boala. Am fost distrus după aceea. Nu am vrut să plec. Am stat cu tata 5 ani acolo, aveam 21 de ani. Tata s-a îmbolnăvit de asemenea şi peste un an s-a stins. Nu aveam pe nimeni. Am muncit din greu acei 17 ani, şi am ajuns unde am dorit. Am trecut peste tot şi, la vârsta de 40 de ani, am început să călătoresc prin țară şi să mă lupt.
-Îmi pare rău pentru momentele în care ai trecut. Îți mulțumesc pentru răspuns. O zi bună!
-Cu plăcere. La revedere!
