Povestea lui Liam
Când Liam nu și-a luat sora la concertul trupei Reef, niciodată nu și-a imaginat ce s-ar fi putut întâmpla. Liam O'Connor îi spune povesteasa lui Stuart Mills.
Am fost foarte fericit când am câștigat la un concurs local la radio două bilete către concertul Reef. Părinții au spus că e ok să mă duc eu, doar dacă o iau cu mine pe sora mea, Shona. Ea este cu trei ani mai tânără decât mine și părinții mă roagă mereu să o iau cu mine oriunde merg. A fost totul bine când eram părinți, însă când am crescut și am vrut să fac lucruri diferite, ea a început să mă enerveze. Când am spus că vreau să-mi iau cel mai bun prieten, Gavin, și nu pe Shona, tata mi-a luat apărarea, dar mama a fost nervoasă și nu a fost de acord. Desigur, Shona a fost disperată să meargă și a făcut un mare scandal, iar mama a spus că ar trebui să fac efortul să fiu bun cu ea. În ziua concertului, eram foarte fericit. Când eu și Gavin ne pregăteam să plecăm, Shona a început să plângă.M-am enervat și i-am spus să nu mai plângă și să meargă la clubul ei de gimnastică. Atunci am plecat fără ca măcar să îi spun la revedere. Concertul a fost minunat. Reef au fost încântători iar noi am stat chiar pe scaunele din față. Nu am încetat din strigăt toată noaptea! Când am plecat, tatăl lui Gavin a venit să ne ia cu mașina. Eram atât de fericiți încât nu i-am observat privirea tristă. Mi-a spus că are vești proaste pentru mine. Aparent, Shona a avut un accident pe drumul spre clubul de gimnastică. Era în spital iar condiția ei era destul de serioasă. Când am ajuns la spital, Shona eraîn îngrijire intensivă. Se pare că era atât de supărată că nu am luat-o la concert încât nu s-a uitat când a traversat și o mașină a lovit-o. Mașina avea o viteză atât de mare încât nu a putut opri. Shona era în comă. Nu aveam voie să stau noaptea în spital așa că m-am întors acasă. Nu am putur dormi acea noapte, m-am simțit oribil. Doar am stat întins gândindu-mă la Shona. Mă certam de nenumarate oru în mintea mea, trebuia să o iau la concert, trebuia să fiu bun cu ea. Într-un final Shona s-a recuperat și s-a întors acasă trei săptămâni mai târziu. Cu toate că mama și tata au spus să nu mă mai consider vinovat deoarece nu fusese vina mea, m-am simțit în continuare vinovat.