in scoala eram unul dintre acei copii care invatau si sorbeau fiecare rand dintr-o carte intalnita pe rafturile bibliotecii imbibate de praf si multa cunoastere care, parca astepta din clipa in clipa sa o caut,sa imi doresc mai multa cunoastere, ea avea nevoie de mine, iar eu de ea. nu e de mirare ca materiile bazate pe calcule si formule nu m-a atras, toate acestea mi se pareau plictisitoare, deopotriva, nu ma lasau sa-mi exprim gandurile, nu imi deschideau orizontul spre nimic, faceam aceleasi formule in mod repetat dupa o anumita regula prestabilita. la ce bun era sa iubesti aceasta materie ? acelasi lucru se apica si in cazul matematicii. o displaceam.Celelalte fete si ceilalti baieti aveau o cu totul alta parere, eu mi-o pastram pe a mea. aveam un profesor de filozofie . dansul avea o fata batranicioasa dar un suflet curat. Insumi vroiam sa-l cunosc . Cu ajutorul lui am putut sa-mi cumpar acea carte si sa o inteleg pe deplin. el m-a ajutat sa fiu ceea ce sunt
