„Nu îndrăzni să rostească cuvântul şi lacrimi îi ţâşniră, calde, de sub pleoapele obosite, reci pe măsură ce i se scurgeau pe obraji. S-ar fi putut crede că durerea îi sfredelea din nou măruntaiele şi că prezenţa acelui mort făcea iarăşi să curgă izvoarele secate ale lacrimilor. Nu era însă decât teama. Va fi el oare atât de pregătit ca să îl imite pe cel mort, să recadă în vechiul făgaş al păcatului?” (Vintilă Horia, Cavalerul resemnării) Arătaţi care este tema/ideea principală a textului.