Soarele gingaș mângâia apa plăpândă a mării, albastrul-străveziu transformându-se în reflecția aurie a corpului ceresc. Vântul alene legăna valurile care încet, încet se apropiau de nisipul galben-aprins al malului. Trei pescăruși zburau în cercuri deasupra apei, iar strigătul lor spărgeau din când în când liniștea mării. Pe nisip puteai observa cochiliile scoicilor care au traversat un drum lung până au ajuns din adâncurile marine, pe malurile ei. Briza marină crează o atmosferă inedită, de parcă în apropierea mării este un portal care te duce în altă lume, o lume ideală, care te scapă imediat de griji și probleme. Tabloul ideal al mării ne demonstrează perfecțiunea naturii.
