Poezia ,,Temelia casei'' de Ioan Filip pune accentul pe natura mereu in schimbare, dar care constituie totodata baza intregului univers.
Titlul este format din doua substantive comune, ,,temelia'' si ,,casa'' ce denumeste baza unei case, in acest caz fiind o metafora deoarece o constituie radacinile pomilor.
In opinia mea, poezia provoaca o stare
de spirit melancolica si nostalgica.
In primul rand, campul lexical al
naturii trimite cu gandul la specia pastelului, prin cateva cuvinte, cum ar fi
,,izvorule'', ,,frunza'', ,,pomule'' etc. In plus, figurile de stil si imaginile
artistice particularizeaza mesajul textului. Metafora ,,ochiul neadormit al fantanii'' este foarte sugestiva, sugerand ideea ca florile sunt
insufletite, dand naturii viata. Folosirea vocativului ,,izvorule!'' sau ,,pomule!'' pune accent pe natura si pe schimbare totodata. Izvorul fiind o apa curgatoare este mereu ,,noua'', mereu ,,alta''. Acest limbaj
figurat demonstreaza comuniunea dintre om si natura.
In ultimul rand, prin ,,casa este lut dimineata'' , Exupery probabil vrea sa sugereze faptul ca dimineata este un nou inceput, fara amintiri iar spre seara casa devine ,,carte de amintire in amurg'' deoarece peste zi se acumuleaza o serie de evenimente exact ca intr-o carte. Cartea este totodata si simbolul universului. Cartea vietii din ,,Apocalipsa'' se afla in centrul Raiului si se identifica cu Pomul vietii - frunzele pomului, intocmai literelor cartii, reprezinta totalitatea fiintelor, dar si totalitatea legilor divine.
In concluzie, mesajul textului este
foarte sugestiv.
