A avea[modificare | modificare sursă]Acest auxiliar servește la alcătuirea a trei forme verbale:Timpul perfect compus al modului indicativ se formează din prezentul indicativ al lui a avea asociat cu participiul verbului cu sens deplin: am cântat, ai văzut, abătut, am zis, ați iubit, au coborât. Trei dintre formele personale ale auxiliarului sunt diferite, reduse față de cele folosite atunci când are sens deplin.Unul din tipurile de viitor se compune din auxiliarul a avea la indicativul prezent neredus, în concurență cu o formă redusă la o, comună tuturor persoanelor, asociate verbului principal la prezentul conjunctivului: am/o să cânt, ai/o să vezi,are/o să bată, avem/o să zicem, aveți/o să iubiți, au/o să coboare.La alcătuirea timpului prezent al modului condițional-optativ participă forme parțial diferite ale acestui auxiliar, asociate infinitivului verbului cu sens deplin: aș cânta, ai vedea, ar bate, am zice, ați iubi, ar coborî.Verbul a fi se folosește ca auxiliar pentru cele mai multe forme verbale compuse.La modul indicativ, viitorul anterior se alcătuiește cu tipul de viitor format cu a vrea al lui a fi, plus participiul verbului cu sens deplin: voi/oi fi cântat, vei/ăi fi văzut, va/o fi bătut, vom/om fi zis, veți/ăți fi iubit, vor/or fi coborât.La modul conjunctiv se folosește o formă redusă, unică pentru toate persoanele, a conjunctivului prezent al auxiliarului a fi, pentru a obține:în asociere cu gerunziul verbului principal, prezentul conjunctiv cu valoare prezumtivă: să fi cântând;în combinație cu participiul verbului principal, perfectul conjunctiv: să fi văzut.La modul condițional, a fi formează:condiționalul prezent cu valoare prezumtivă al verbului cu sens deplin, în asociere cu gerunziul acestuia: aș fi cântând,ai fi văzând, ar fi bătând, am fi zicând, ați fi iubind, ar fi coborând;perfectul condiționalului, în combinație cu participiul verbului principal: aș fi cântat, ai fi văzut, ar fi bătut, am fi zis, ați fiiubit, ar fi coborât.La modul prezumtiv, auxiliarul a fi participă la formarea ambelor timpuri.Prezentul prezumtivului folosește formele de viitor cu auxiliarul a vrea ale lui a fi, asociate cu gerunziul verbului principal:voi/oi fi cântând, vei/ăi fi văzând, va/o fi bătând, vom/om fi zicând, veți/ăți fi iubind, vor/or fi coborând.Perfectul prezumtiv se formează cu aceleași forme ale lui a fi, dar în combinație cu participiul verbului cu sens deplin (voi/oi fi cântat etc.), fiind omonim cu viitorul anterior.La perfectul infinitiv se folosește ca auxiliar infinitivul prezent al lui a fi.A fi este și auxiliarul diatezei pasive, formele sale indicând modul, timpul, numărul și persoana verbului, în timp ce verbul cu sens deplin este la participiu.
