Ieri ,pe la amiază, la capătul unei păduri dese, pe un copac bătrân şi înalt că puteai atinge stelele de pe vârful lui am văzut o veveriță. Era ca şi cum m-aş uita la o comedie fiindcă ea sărea ,se rotea şi dansa.Blănița cenuşie, căpșorul mic, ochii aurii şi coada stufoasă mă făceau să simt energia pură şi nevinovată pe care o ducea în sine neștiință de acest lucru. Dar totuşi ca orice veveriță avea şi ea fițe ba dorea arahide ,ba nuci. Dansa minunat pe crengile copacilor.Zici că o mică balerină. Eu am văzut toate ăsta într-un vis,iar despărțirea de ea a fost plăcută fiindcă când mam trezit m-a părăsit veveriță ,dar m-a întâmpinat soarele.
Sper că te-am ajutat