Despre studiul logic
N-am priceput niciodata de ce ai mei imi spuneau intruna sa studiez. Intr-una din zile, am hotarat sa le arat ca nu trebuie sa fac eforturi inzecite spre a sti ceva. I-am pus sa se uite intr-una dintre cartile de literatura si sa selecteze un text pe care sa-l pot analiza. Turuiau intruna cum ca nu e relevant testul la care ma supun, pentru ca eu as fi putut sa ma bazez pe memoria de scurta durata si sa spun exact ceea ce voiau sa auda. Le-am zis ca nu-mi sta in obisnuinta sa citesc intruna fara sa pricep nimic si ca ma bazez pe logica, nu pe repetitie. Cand mi-au cerut sa explic figurile de stil aflate intr-una dintre poezii, mare le-a fost mirarea sa ma asculte cum vorbeam fluent, chiar daca pe alocuri aveam mici pauze datorate nevoii de a gandi logic. Au inteles, apoi, ca a studia nu inseamna a citi intruna fara a intelege, ci a citi si a corela bazandu-te pe ratiune.
