Tablou de toamna
Soarele palid al dimineții mângâie ultimele frunze ale copacilor.
Vântul adie ușor ,printre crengile arborilor ducându-și mai departe cântecul melancolic . Păsările ,ce odată cântau fericite in luminișul înverzit își părăsesc parca cu o tristete in suflet cuiburile ,plecând in țările calde. Copacii par ca plâng din cauză ca veștmintele lor acoperă acum pământul rece și umed intr-un covor al culorilor moarte.
Toamna ,anotimpul stravechi care aduce in sufletul omului simplu amăgirea unui nou început și care prin prezenta sa te face sa vezi frumusețea unei simple frunze ce acoperă pământul intr-un mod unic .
