Poemul dat creioneaza o melancolie acuta, prezentand un peisaj fermecat, vazut odata de Blaga, un emerit filozof, perspicace poet, proeminent dramaturg roman, care si-a mai incercat norocul si in alte profesii, dar nu atat de importante.
Aceasta poezie reliefeaza un anotimp nou, sezonul reinvierii,care, cu a sa zale magica trezeste din amorteala orice faptura. Primavara nu e doar un cuvant sau anotimp, e o stare sufleteasca, acel simtamand neasemuit... E defapt tandemul dragostei si urei, vietii si mortii, e un duet fascinant al fericirii atotputernice si iubirii nou-nascute in inimile sensibile.
In conclyzie, pot spune ca acest poem caracterizeaza o adevarata primavara.
